„Sunt prea sărac pentru a cumpăra lucruri ieftine!” Oare? Acest slogan perfid şi lipsit de substanţă a fost inoculat clienţilor din România de o lungă perioadă de timp. Beneficiari au fost speculatorii veroşi, puşi pe câştig neacoperit în valoare adăugată. De fapt, lucrurile sunt complet diferite, iar oamenii ar trebui să se înveţe/educe să ofere preţul corect pentru un produs/serviciu destinat să-i satisfacă o anumită nevoie. Nici mai mult, nici mai puţin. Evaluarea este dificil de făcut în majoritatea cazurilor, dar, din fericire, suportul extraordinar asigurat în zilele noastre de interent - ca un vast izvor de informaţie obiectivă şi subiectivă - poate reprezenta o ieşire din acest impas. Prin acordarea de timp suficient pentru cercetare, înaintea realizării unei achiziţii, identificarea şi studierea atentă a surselor credibile, alegerea - mai ales în cazul unui produs de folosinţă îndelungată - poate fi făcută în cunoştinţă de cauză. Aceasta este şi situaţia tâmplăriei termoizolante - concept realmente „sugrumat” de terminologia „termopanelor”, care a ajuns, într-o perioadă relativ scurtă, să fie aproape complet golit de conţinutul tehnic, blamat pe nedrept şi folosit ca o sursă de îmbogăţire rapidă de abonaţii la fondurile publice. Ce este de făcut? Probabil că nu este totul pierdut, iar lucrurile se mai pot remedia, cu condiţia de a avea o abordare corectă şi, plastic vorbind, „de a nu mai pune căruţa înaintea boilor”. Tocmai asta face institiutul german de testare a ferestrelor, IFT Rosenheim, prin editarea ghidului de instalare a ferestrelor temoizolante, în încercarea sa - pe multe meridiane ale lumii încununată deja de succes - de a-i readuce atât pe specialişti, cât şi pe beneficiari la realitate şi de a-i determina să aibă o atitudine constructivă.
Improvizaţia generează doar pagube
Trebuie repetată până la saturaţie ideea inutilităţii unui produs de bună calitate, instalat prost. În acest fel, suma alocată pentru achiziţia lui poate fi trecută în totalitate la pierderi. Îşi poate permite un client nu tocmai solvabil acest lucru, având în vedere faptul că în România o investiţie, fie ea şi de numai câteva mii de euro, presupune un efort substanţial? Eu afirm că nu! Reablitarea termică, fie că este realizată cu bani de la primărie (vorba vine!), fie din resurse proprii, se face tocmai pentru a scădea costurile de încălzire/condiţionare a aerului. Acestea fiind datele problemei, ce justificare logică ar avea instalarea „cu picioarele” a unor ferestre bune sau mai puţin bune decât, poate, aceea de a aduce o îndoielnică îmbunătăţire în plan estetic sau, cel mult, de a facilita oarecum mentenanţa acestora. Este absurd şi totuşi se întâmplă de peste două decenii în România. În mod cert, a venit momentul ca beneficiarii să adopte o altă atitudine şi să solicite prestarea unor servicii corecte de montaj, chiar dacă asta presupune, în primă fază, asumarea unor cheltuieli suplimentare. Nu ar mai fi, astfel, zădărnicit întregul efort investiţional şi, cu riscul de a trezi frustrările unora, ar fi un prim pas pentru a ne scoate pe noi, românii, din paradigma sârmei care rezolvă orice problemă tehnică sau a păgubosului „las’ că merge şi-aşa!”.
