Conform determinărilor realizate experţi în urma unor studii îndelungate, un ambient ideal este caracterizat de o temperatură cuprinsă între 21°C şi 23 °C, respectiv o umiditate relativă a aerului de 50% - 60%. Orice depăşire în sus a valorilor respective duce în mod inevitabil la crearea condiţiilor favorabile dezvoltării fungilor şi bacteriilor, cu efecte de nedorit asupra sănătăţii ocupanţilor incintei respective.
Dacă în cazul temperaturii, lucrurile sunt mai uşor de ţinut sub control şi măsurat, având în vedere frecvenţa utilizării de către beneficiari a unui termometru de cameră, în ceea ce priveşte măsurarea umidităţii lucrurile sunt diferite.
Cu mici excepţii, puţini sunt aceia care se dotează cu un higrometru pentru a afla măcar nivelurile respective şi a întreprinde acţiuni corective, atunci când sunt necesare.
Multe dintre problemele legate de condens ar fi soluţionate dacă oamenii ar acorda o atenţie mai mare acestor aspecte.
Condensul poate fi ţinut sub control
Higrometrul, indiferent dacă este vorba despre un aparat analogic sau digital, reprezintă în epoca tâmplăriei termoizolante un instrument indispensabil, mai ales în camerele foarte populate sau în dormitoare. Aceasta se întâmplă întrucât, în cazurile respective, vaporii din aer sunt generaţi de respiraţia umană, sursa neputând fi eliminată.
Soluţia rezonabilă este aceea de a controla permanent nivelul umidităţii relative a aerului din interior şi de a aplica măsurile corective necesare ori de câte ori este nevoie (aerisire, dezumidificare electrică prin intermediul aparatelor de aer condiţionat etc.). În caz contrar, vaporii condensează, în cel mai bun caz, în apropierea falţului de geam termoizolant sau, mai grav - în prezenţa punţilor termice din zonele de joncţiune - direct pe zidăria care înconjoară ferestrele.
Rămâne la latitudinea consumatorului dacă riscurile respective merită asumate sau este preferabilă o atitudine responsabilă în primul rând faţă de sănătatea proprie.
