„Nu sunt bune termopanele că curge apa pe geamuri!”. Deseori se poate auzi asta din partea unor utilizatori nemulţumiţi de funcţionarea unui produs pe care au dat o grămadă de bani. Omul nu are nicio vină că observă aceste neajunsuri şi le reclamă cu năduf. Iar comercianţii de tâmplărie reintră obsesiv în capcana clientului nemulţumit, care-şi comunică problemele mult mai multor persoane decât ar fi făcut-o dacă ar fi avut vreun motiv de satisfacţie. Că aşa-i în tenis, n-ai ce-i face! Şi încet, dar sigur, pierde toată lumea: tâmplarii pentru că au în curte un produs cu o imagine proastă, beneficiarii pentru că nimeni nu le spune ce trebuie să facă pentru a evita aceste probleme. De fapt, lucrurile sunt destul de simple şi pot fi explicate în termeni uşor de înţeles. Condensul - trecerea apei, în cazul de faţă, din starea de vapori în cea lichidă - are loc în momentul contactului direct al aerului cu un conţinut mare de umiditate cu o suprafaţă rece. Pentru a soluţiona în mod raţional problema, trebuie mai întâi aduse câteva lămuriri. Faţada unei construcţii este formată, în general, din elemente opace (zidărie) şi transparente (ferestre), care prezintă rezistenţe termice destul de diferite. În primă instanţă, pentru a elimina o cauză a condensului, este necesar ca elementele de tâmplărie să fie suficient de performante pentru a garanta o trecere cât mai limitată a căldurii prin suprafaţa lor şi a asigura, astfel, o oarecare uniformizare a anvelopei imobilului din acest punct de vedere. Desigur, este obligatorie o conexiune etanşă cu zidăria, pentru a evita aşa-numitele „punţi termice” - puncte slabe ale construcţiei care dezechilibrează curba termică şi zădărnicesc efortul de termoizolare. Acesta este unul dintre motivele pentru care instalarea este necesar să se realizeze în mod corect, ţinând cont de indicaţiile ghidurilor tehnice specializate şi folosind toate materialele incluse în kitul de montaj.
Există pe piaţă sisteme care facilitează ventilarea în condiţii de siguranţă
După ce s-a efectuat o punere corectă în operă a unui produs cu anumite caracteristici de performanţă (nu nepărat premium sau foarte scump, ci bine adaptat aplicaţiei respective), este utilă o utilizare corectă a produsului. Elementul hotărâtor în această fază este constituit de ventilare. Condensul pe care mulţi beneficiari îl reclamă şi care apare mai ales în zona de falţ a geamului termoizolant este o consecinţă a existenţei în incintă a unui aer cu un conţinut mare de umiditate, care se regăseşte pe zona cea mai vulnerabilă din punct de vedere termic a ferestrei (din cauza aşa-numitului coeficient liniar de transfer). Practic, după cum îi spune şi numele, tâmplăria termoizolantă asigură - chiar şi în cazul în care este prost instalată - un nivel mult mai mare de etanşare faţă de modelele clasice, care, prin natura lor, garantau o aerisire involuntară a incintelor. Altfel spus, aerul puternic încărcat de umiditate dintr-un dormitor (generat de respiraţia umană din timpul nopţii), o bucătărie (ca urmare a operaţiunilor de preparare a hranei) sau o baie (aburii generaţi de apa caldă) nu se poate dezumidifica automat, fiind necesare operaţiuni de ventilare electrică (aparate de aer condiţionat) sau mecanică (deschiderea periodică a ferestrei). Furnizorii de profile feronerie au dezvoltat chiar metode alternative de schimb cu exteriorul, prin montajul în rama de fereastră a unei grile de ventilaţie sau a unor sisteme de închidere parţială, ce permit trecerea continuă a aerului dintr-un spaţiu în altul. Se observă destul de clar că soluţii există, însă trebuie cunoscute şi aplicate corect. Altfel, ajungem în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor.
