Analizând prin prisma a 15 ani de experienţă în domeniul tâmplăriei termoizolante, putem afirma că este destul de dificil de realizat o clasificare a profilelor din care sunt executate aceste produse de construcţii. Dacă ne referim la material, aluminiul pare câştigător la capitolul rezistenţă şi fiabilitate, dar pierde în ceea ce priveşte nivelul de termoizolare (deşi, cei care dezvoltă astfel de produse au inovat permanent în ultimele decenii, introducând, de exemplu, în structura profilelor elemente din plastic - mai precis, poliamide - care se constituie în veritabile bariere în calea transferului de căldură).
Soluţiile din lemn stratificat sunt o opţiune atunci când este vorba despre construcţii premium, unde aspectul contează cel mai mult, însă rareori, în prezent, se mai folosesc exclusiv repere executate din acest material, fiind preferate variantele compozite (lemn placat cu aluminiu sau combinaţii mai avansate lemn-PVC-aluminiu). Principalul inconvenient în aceste cazuri este preţul destul de piperat. Ajungând la PVC, consacrat pe piaţa românească prin termenul inept „termopan”, acesta pare alternativa cea mai demnă de luat în considerare la proiectele standard, de tip rezidenţial, în care cererea de izolare termică este ridicată, dar există presiuni însemnate în ceea ce priveşte preţul.
Tot ce zboară, se mănâncă … sau nu?
Inclusiv pe segmentul sistemelor din PVC există diferenţe semnificative, piaţa mondială fiind inundată de junk-uri , care copiază produsele originale, dar nu asigură niciuna dintre caracteristicile acestora. Pe scurt, calitatea unor astfel de materiale este dată de grosimea pereţilor, numărul camerelor de izolare, lăţime, reţeta substanţelor care intră în componenţa lor etc. Inventate în Germania - ceea, în percepţia consumatorilor din Europa, constituie în sine o garanţie a calităţii - profilele respective au fost afectate de excesele de marketing, care au indus deseori prejudecăţi greu de demontat, conform cărora, de exemplu, numărul camerelor de izolare este direct răspunzător de gradul de termoizolare.
De fapt, de la cinci camere în sus, impactul asupra coeficientului de transfer termic este minim şi tinde către zero. Mai degrabă, clienţii ar trebui să fie atenţi la grosimea pereţilor care despart aceste compartimente. Un alt element ce trebuie avut în vedere este armătura din oţel care se introduce în camera principală (atât la ramă, cât şi la cercevea) şi care, conform măsurătorilor realizate de laboratoare, ar trebui să aibă o grosime de 1,5 mm în cazul sistemelor albe şi 2 mm la cele colorate, pentru a asigura stabilitatea dimensională necesară sistemului. În fine, hotărâtoare în ceea ce priveşte calitatea este reţeta de fabricaţie, în funcţie de care produsul va avea un anumit comportament de-a lungul exploatării. Din păcate, aceste detalii sunt considerate secrete industriale şi nu sunt divulgate de furnizori, astfel încât prestigiul de piaţă al acestora este singurul element aproximativ de orientare.
Atenţie la neatenţie!
În rezumat, iată care sunt principalele caracteristici ale profilelor la care clientul de tâmplărie trebuie să fie atent:
- Marca profilului (atenţie, există pe piaţă mulţi comercianţi care dau produselor proprii titulaturi cu rezonanţă germană, pentru a induce în eroare consumatorului);
- Grosimea pereţilor exteriori ai acestora (se poate măsura cu şublerul şi este indicat să aibă cel puţiun 2,5 mm);
- Lăţimea constructivă sau adâncimea profilului, de care depinde în mod direct transferul termic, dar care, din motive estetice şi funcţionale nu poate depăşi un anumit prag (de regulă, în prezent acest parametru se plasează între 70 mm şi 90 mm);
- Existenţa a trei - cinci camere de izolare (acestea se determină foarte simplu, trăgând o linie imaginară dinspre faţa exterioară spre cea interioară a produsului şi numărând punctele de intersecţie ale acesteia cu pereţii din plastic - atât cei exteriori, cât şi despărţitori - din care se scade 1);
- Tipul şi calitatea armăturii utilizate, precum şi prezenţa acesteia pe întregul perimetru al ferestrei (se poate verifica prin intermediul unui magnet).
Desigur, acestea sunt doar câteva elemente orientative. În orice caz, trebuie evitate ofertele la care vânzătorul minimizează importanţa lor sau încearcă să sublinieze chestiuni de natură cantitativă (de pildă, numărul de camere), afirmând că, pasămite, criteriile respective sunt doar mofturi ale celor care încearcă să vândă mai scump. Probabilitatea de a cădea în asemenea capcane este mare pentru o persoană neinformată, iar riscul este de zădărnicire a întregii investiţii, din cauza lipsei de funcţionalitate a produsului achiziţionat.
Atenţie, aşadar, la neatenţie!
