Din suprafaţa totală a unei ferestre obişnuite, circa 80% reprezintă geamul (termoizolant, mai nou). Fie numai şi această observaţie sugerează importanţa elementului respectiv în economia ansamblului, mai ales atunci când vine vorba despre izolare termică, eficienţă energetică şi alte asemenea buzzwords. Ceea ce trebuie reţinut de utilizatorul obişnuit este că nici în acest domeniu lucrurile nu stau chiar aşa cum sunt prezentate public şi că există nişte nuanţe necesar a fi luate în calcul pentru a obţine rezultatul aşteptat.
De exemplu, toată lumea vorbeşte despre Low-E atunci când este vorba despre ferestre, dar puţini fac efortul de a intra pe internet şi a vedea despre ce este vorba şi aproape nimeni nu aprofundează elementele ce ţin de teoria fizică. Practic, termenul menţionat anterior, care înseamnă, în traducere, „emisivitate scăzută”, desemnează un geam (ansamblu format din două sau mai mute foi de sticlă) ce include o foaie pe suprafaţa căreia este depus, printr-un proces industrial special, un strat de oxid transparent.
El are rolul de a reflecta o mare parte din radiaţie, astfel încât un produs echipat în acest fel are proprietatea de a menţine căldura în interior (existenţa acestui tip de sticlă într-un geam se verifică prin compararea reflexiilor unei surse de lumină - flacăra unei lumânări, de exemplu - amplasate în faţa sa, dintre cele patru imagini rezultate una - aceea corespunzătoare stratului de oxid - având o culoare diferită faţă de celelalte trei). O asemenea soluţie este indicată în cazurile în care se doreşte păstrarea unei cantităţi cât mai mari de căldură în interior, mai ales în sezonul rece. Dezavantajul major apare atunci când un astfel de produs este amplasat pe expunerea sudică a unei clădiri, în cazul respectiv fiind favorizată apariţia efectului de seră în interior, cu consecinţe grave în ceea ce priveşte confortul.
Contează enorm calitatea materialelor din care este realizat geamul
Fără a intra în alte amănunte, este clar că alegerea materialelor din care este executat geamul termoizolant trebuie făcută cu mare atenţie, fiind util să se aibă în vedere, printre altele:
- orientarea cardinală a suprafeţei sticlei (de pildă, pe zonele îndreptate spre sud, se recomandă folosirea unei sticle reflexive, însă cu o transmisie luminoasă mare, pentru a maximiza disponibilitatea luminii naturale, în vreme ce pe orientarea nordică modelele Low-E pot constitui soluţia optimă);
- tipul sticlei (producătorul) şi al materialelor folosite la fabricarea geamului
(cordonul secundar de sigilare vizibil la exterior poate fi realizat prin mai multe metode tehnice,
având performanţe mai bune sau mai puţin bune de etanşare);
- existenţa unei baghete din aluminiu sau plastic
(warm-edge), fiecare având avantajele şi dezavantajele sale;
- inserţia de argon sau alt tip de gaz inert
(mai rar, din motive de costuri) şi verificarea ratei de pierdere în timp;
- analiza oportunităţii instalării unui geam cu mai mult de două foi de sticlă
(atenţie însă că în aceste cazuri îmbunătăţirile sunt minore dacă nu se folosesc foi cu acoperiri speciale).
