Ca orice produs care face obiectul unei tranzacţii de vânzare-cumpărare (fiscalizate, căci altfel se schimbă toate datele problemei), o fereastră trebuie să beneficieze de o garanţie pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. De multe ori, sistemul respectiv este folosit de companii ca instrument de persuasiune, pentru a determina clientul să achiziţioneze produsul de la ele şi nu de la competiţie.
Din păcate, au fost reclamate numeroase situaţii în care contractele de garanţie conţineau capcane şi formulări avocăţeşti abile, care exonerau în realitate vânzătorul de orice obligaţii: utilizare necorespunzătoare, agresiune fizică asupra produsului etc.
Toate acestea se întâmplă mai ales din cauza pasivităţii celui păgubit, lipsei unei culturi capitaliste a clientului (care nu citeşte contractul, nu-şi cunoaşte drepturile şi nu catadicseşte să şi le apere atunci când îi sunt încălcate), dezinteresului complet al autorităţilor (asta cu oficiul pentru protecţie consumatorului este, de fapt, o altă mască a incompetenţei). Deseori, defectele sunt puse în cârca utilizatorului, deşi justificările sunt ilare. Totul pentru profit, totul pentru victorie!
Capcane şi soluţii pentru evitarea surprizelor din contractele de garanţie
Soluţii există, dar necesită o abordare mai pragmatică din partea clienţilor. Aceştia trebuie să evite semnarea unor contracte prefabricate şi să negocieze direct condiţiile de garanţie, adăugând sau eliminând paragrafe din documentul respectiv.
Trebuie să fie foarte clar, de pildă, modul în care se face întreţinerea, periodicitatea operaţiilor respective, măsura în care acestea sunt asigurate gratuit sau contra cost de companie etc.
De asemenea, nu este permis să existe neclarităţi în ceea ce priveşte utilizarea corectă a produsului, ca la orice alt bun achiziţionat fiind necesară furnizarea unui manual de instrucţiuni.
În plus, trebuie specificate în mod explicit elementele care beneficiază de garanţie, precum şi cele la care defectarea nu este acoperită de actul respectiv.
Transparenţa este, aşadar, o condiţie sine qua non, pentru a nu avea surprize mai târziu. De pildă, nimeni nu poate acuza o firmă pentru că s-a spart geamul în urma unei lovituri de ciocan sau pentru că s-a rupt reperul care susţine fereastra în poziţia de aerisire (înclinată sau oscilantă) din cauză că mânerul ferestrei a fost folosit ca suport pentru un scrânciob. Altfel stau lucrurile însă în momentul în care piesa respectiv se rupe, iar geamul cade în capul utilizatorului în urma simplei încercări a acestuia de a înclina fereastra pentru aerisire.
Lucrurile sunt complexe şi trebuie tratate cu seriozitate. Pe acest segment, există ţări în Europa unde, de pildă, geamul este asigurat suplimentar în falţul său cu nişte coliere speciale atunci când este instalat în clădiri publice sau şcoli, întrucât s-a determinat riscul ca utilizatorul, din neştiinţă, din joacă sau dintr-un alt motiv, să scoată bagheta de susţinere a geamului şi să se supună riscului mortal chiar de a fi strivit sub acesta (verificaţi de curiozitate care este masa unui astfel de subansamblu). Este un exemplu care dovedeşte că se poate, iar clienţii, inclusiv cei din România, trebuie doar să aibă curajul să ceară.
