Pentru beneficiarul final este esenţial să aibă la dispoziţie câteva elemente prin care să poată determina, cel puţin la nivel empiric, calitatea produselor achiziţionate.
Profilele PVC se pot testa vizual, pentru a afla detalii despre calitatea materialului, alte caracteristici putând fi accesate doar în urma unui test de laborator (care să verifice proprietăţile fizico-chimice ale acestuia). Geometric vorbind, este relativ simplu de determinat lăţimea constructivă, numărul de camere de izolare, grosimea pereţilor exteriori şi ai celor de compartimentare. Tot vizual se poate afla dacă pentru extrudarea părţii nevizibile a materialului s-a folosit materie primă sau reciclată (aceasta din urmă având o nuanţă diferită)
Notă: Cele mai multe dintre operaţiunile descrise anterior presupun accesul la o mostră de profil, sub semnul întrebării rămânând dacă tâmplarul foloseşte în procesul de fabricaţie un profil similar sau altceva (acest lucru nu se poate şti decât dacă se realizează un test distructiv al unui ansamblu finalizat, ales aleatoriu).
Sistemele de feronerie se testează, de asemenea, vizual, urmărindu-se grosimea, soliditatea acestora, calitatea finisajelor, rugozităţile, uniformitatea liniară, prezenţa unor urme de oxizi metalici etc. Totodată, este utilă verificarea ştanţei cu marca producătorului şi identificarea acesteia în lista de furnizori acceptaţi, ale căror produse au fost agrementate de instituţii recunoscute de testare (cum ar fi, de pildă, IFT Rosenheim).
În ceea ce priveşte panourile de geam termoizolant, atenţia trebuie concentrată asupra lipsei defectelor punctuale de material, a umidităţii dintre folile de sticlă, a paralelismului acestora etc. Este bine de ştiut că, prin natura procesului tehnologic, aceste produse se pot deforma ca urmare a diferenţelor de presiune atmosferică dintre locul de fabricaţie şi cel de montaj. De exemplu, cine montează la munte o fereastră executată la câmpie trebuie să ceară producătorului realizarea unor perforaţii de egalizare a presiunii în partea superioară a cordonului de sigilare, pentru a evita deformarea şi chiar spargerea. Alte elemente de luat în considerare sunt: calitatea baghetei-distanţier, uniformitatea sigilării secundare (una este ca aceasta să fie realizată manual şi alta cu ajutorul unui robot special).
Nu în ultimul rând, montajul este etapa ce necesită o atenţie maximă, în lipsa unor operaţiuni realizate în concordanţă strictă cu indicaţiile general acceptate în domeniu întregul produs fiind în mod iremediabil compromis.
